Decizie CCR: interceptările SRI în dosarele penale – urmare a unei prevederi neconstituționale

February 17, 2016

Curtea Constituțională a decis ieri că sintagma ori de alte organe specializate ale statului, din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală (CPP), este neconstituţională. In baza acestei prevederi din CPP procurorii delegau Serviciul Român de Informații să pună în executare mandatele de supraveghe tehnică. De reținut că SRI-ul a precizat în numeroase ocazii că implicarea sa este de ordin strict tehnic, instituției menționate fiindu-i interzis prin lege să efectueze “acte de urmărire penală”.

În urma acestei decizii a CCR, SRI va putea pune în executare mandatele ce țin de siguranța națională, dar nu și cele pentru infracțiuni de drept comun.

Curtea Constituțională a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.

Decizia CCR contrazice o decizie a CSAT

Problema acum este că, în conformitate cu o decizie clasificată a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) din 25 martie 2008 și a unei decizii a preşedintelui Au­torităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii (ANRC), SRI a fost desemnată singura autoritate națională din România care poate asculta telefoane.
Potrivit prevederilor Deciziei nr. 258/2008 – luată de asemenea ca urmare a unei solicitări din partea CSAT și semnată de şeful ANRC – „furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice au obligaţia de a pune la dispozi­ţia autorităţii naţionale în materia interceptării comunicaţiilor (Serviciul Român de Informaţii -n.r.), desemnată potrivit reglementă­rilor legale în vigoare, serverele de management al interceptării şi consolele de administrare şi ope­rare pe care le deţin“. Deci cum ar veni, toate ”drumurile” interceptărilor telefonice din România duc spre SRI.
_________________I. Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut:„(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului București– Secţia I-a Penală .

II. În ziua de 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

„(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă: […]

d) o măsură educativă.”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art.399 alin.(3) lit.d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate. Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate contravin principiului statului de drept – consacrat de prevederile art.1 alin.(3) din Constituție – în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor, întrucât obligă instanţa ca, la momentul soluţionării acţiunii penale în fond, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Judecătoriei Chișineu Criș.

Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new