ARHIVA Power&Politics World

Statul pe ape și purificarea elitei politice din Rusia

July 12, 2012

Tatiana Jukova

În aceste zile fierbinți de iulie, Rusia trăiește o tragedie care poate avea implicații și consecințe grave pentru viitorul sistemului politic actual al țării. Inundația care a devastat în noaptea de 7 iulie orașelul Krîmsk din regiunea Krasnodar, făcând cel puțin 170 de victime și provocând daune grave unui număr de peste 36 de mii de locuitori (din care peste 3300 de persoane au pierdut absolut tot ce agonisiseră în viață), a devenit un eveniment politic major, eclipsând prin gravitatea lui toate subiectele legate de activitățile opoziției – care, de altfel, în ultimul timp au scăzut sensibil în intensitate, semn că vara e mai puțin prielnică exprimării nemulțumirilor. În schimb, furtuna ce s-a abătut asupra zonei subcaucaziene a făcut un cadou inestimabil mișcării antiputiniste din Rusia, aducând un val de argumente în plus pentru ilustrarea tezei, susținută și promovată de această mișcare, despre ilegitimitatea regimului actual. Și ce este mai grav, aceste argumente nu mai pot fi contracarate doar prin referirea la natura lor propagadistică. De fapt, Vladimir Putin pare să se afle într-o situație comparabilă cu cea a lui Mihail Gorbaciov în 1986, când explozia la centrala nucleară Cernobîl a scos la iveală reala slăbiciune a partidului atotputernic PCUS.

Începând din 7 iulie, mass-media și rețelele sociale din Rusia abundă de imagini și mărturii groaznice despre viitura ce a venit în Krymsk la miez de noapte, răsturnând garduri de beton, ducând cu ea autoturisme și camioane ca pe niște jucării de plastic, blocând momentan ușile caselor din care oamenii au putut să iasa, ca să se salveze pe acoperișuri, doar spărgând ferestrele. Un adevărat tsunami, după cum a concluzionat scurt Vladimir Putin survolând zona și ascultând justificările guvernatorului regiunii. Se știe că publicul larg reacționează mai degrabă emoțional și e greu de crezut că sunt mulți cei care să nu fi fost impresionați de povestirile martorilor ce își amintesc despre noaptea pe care locuitorii liniștitului orășel au petrecut-o pe acoperișuri, uzi și zgribuliți de frig, ascultând ore în șir țipete disperate chemând zadarnic ajutor în întunericul dimprejur. Sau despre cadavre omenești pe care puhoiul le ducea dimineață în văzul tuturor, de-a valma cu resturi de vegetație și leșuri de animale.

Aceste imagini, realmente tragice, parcă însă obișnuite într-un reportaj despre o asemenea catastrofă undeva într-un sat pakistanez, sunt ireale pentru una din cele mai bogate regiuni din Federația Rusă, arena viitoarelor Jocuri Olimpice din 2014, zona reședințelor de vară ale elitelor politice ale țării. Dar cea mai gravă întrebare care s-a rostit insistent în media a fost: de ce populația nu a fost avertizată în prealabil, deși autoritățile au primit informații precise de la serviciile meteo cu câteva ore înainte de declanșarea catastrofei. Explicația pe care guvernatorul regiunii Krasnodar, Alexandr Tkacev, a oferit-o locuitorilor orașului inundat, a produs stupefacție nu numai participanților la această întâlnire, ci întregului public rus. “Ce credeți, dragii mei – … dacă la ora 22, cu un răstimp de avertizare până la ora 1 noaptea – ce trebuia să facem ? trebuia să ajungem la fiecare ? Este imposibil. Cu ce forțe ? Asta în primul rând. În al doilea, –  chiar v-ați fi ridicat să plecați de acasă ?” Mulțimea aflată la întrunire l-a întrerupt cu urlete de indignare. Încercând să fiu “avocatul diavolului”, voi remarca că în vremuri normale, o astfel de declarație putea sugera că guvernatorul Tkacev era pur și simplu depășit de evenimente. Și observând reacția în general a comunităților la astfel de avertizări, oriunde în lume, observația sa e justificată: oamenii tind să minimizeze avertismentele, punându-și viața în pericol, sperând că nu se va întâmpla sau dacă se întâmplă încercând să salveze câte ceva din bunuri. Domnia sa însă a omis un principiu important: că datoria autorităților este să avertizeze oricum, indiferent de reacția populației. Iar atitudinea și răspunsul domniei sale  în spațiu respectiv, cu toată încărcătura emoțională negativă acumulată la nivel social, a sunat de o cruzime și un cinism rar întâlnit.

Abia a doua zi după acest miting, pe 9 iulie, guvernatorul și-a înțeles gafa și a dat vina (uzual !) pe subalternii săi, eliberând din funcție pe primarul orașului Krîmsk. “A fost dovedit că la conducerea raională s-a primit alerta despre posibilitatea inundației cu cel puțin 3 ore înainte de declanșarea ei. Însă ieri și alaltăieri, întâlnindu-mă cu oamenii, mulți mi-au spus că nu au fost avertizați. Desi și mie, și președintelui țării, administrația locală ne-a raportat că alerta fusese organizată regulamentar”, – se disculpa Tkacev la sedința consiliului raional. Cam târziu. Vorbele sunt uneori mai distrugătoare ca gloanțele.

Însă opinia publică nu pare dispusă să-l ierte. Alexandr Tkacev, înainte o persoana importantă în domeniul de business agrar din sudul Rusiei, conduce regiunea Krasnodar din anul 2000 și a ocupat acest post concomitent cu Vladimir Putin, care tot în 2000 a venit în fruntea țării. În iarna lui 2002 tot apele râurilor revărsate au luat 62 de vieți ai locuitorilor regiunii, pentru care, datorită situarii ei geografice și reliefului muntos, torentele care se scurg de pe versanți și provoacă inundații sunt un lucru obișnuit. Sistemele de alertă pentru populație, scenariile de evacuare și echipele de salvare gata de intervenție ar fi trebuit să existe într-o asemenea zonă în mod firesc – chiar și în condițiile corupției extrem de ridicate (Gheorghii Satarov, șeful Fundației ruse INDEM, specializate în cercetarea acestui fenomen, a numit nivelul corupției în regiunea Krasnodar unul record pentru Rusia). În fond, o regiune care la 1 iunie anul curent a înregistrat venituri bugetare la nivelul echivalent de 6,2 miliarde euro, și-ar putea permite așa ceva. Oricum n-ar fi costat mai mult de 1 miliard de euro, sumă necesară acum pentru lichidarea urmărilor catastrofei, după estimări oficiale. Din acești bani, alocați din bugetele raional și federal, Vladimir Putin a promis familiilor victimelor despăgubiri compensatoare de 2 milioane de ruble (aproape 50 mii euro) pentru fiecare. Pentru vătămări corporale se va plăti de la 5 până la 10 mii euro, pentru averea pierdută – câte 4 mii de euro per cap de locuitor.

Aceste despăgubiri Vladimir Putin le-a anunțat la fața locului. Spre deosebire de conducerea regiunii, președintele Rusiei a reacționat imediat. Încă de la primele informări despre scara dezastrului din sudul țării, Vladimir Putin a urcat în avion și a preluat încă din timpul zborului conducerea operațiunilor de salvare în regiunea afectată, iar Comitetul de Investigații a Rusiei a pornit din ordinul său o anchetă penală despre cauzele catastrofei. Insă eforturile lui Putin s-au dovedit neputincioase pentru oprirea unui alt puhoi, cel al zvonurilor și criticilor, răspândite repede în orașul Krîmsk și revărsate apoi pe larg în coloanele mass-media și pe rețelele sociale de Internet. Autorităților li se impută neglijența și cinismul în așa măsură, încât numărul victimelor a crescut în percepția opiniei publice până la o mie de oameni, iar cauza dezastrului a fost găsită în presupusa avarie pe rezervorul de apă Neberdjaevskoie (aflat mai sus de orașul Krîmsk), sau chiar în acțiunea criminal-premeditată a autorităților ce ar fi preferat, conform acelorași “surse”, să sacrifice pe locuitorii Krîmskului prin deschiderea ecluzei ca să salveze obiective mai importante pentru ei. Versiuni care n-au fost bazate pe fapte dovedite, dar care au fost larg comentate, fiindcă nu păreau neverosimile pe fondul isteriei media și al comportamentului afișat de către conducerea regiunii.

Intensitatea unor asemenea zvonuri i-a făcut nu numai pe guvernanții locali, dar și pe unii politologi să vorbească despre o campanie informațională declanșată intenționat contra lui Vladimir Putin de către aceleași forțe de opoziție, care se opuneau realegerii lui la începutul anului. “Putin, indiferent dacă-i place sau nu, va fi nevoit să înceapă în curând “purificarea” elitelor politice actuale rusești, – scrie cunoscutul politolog rus Mihail Hazin. – Fiindcă nu mai sunt destule resurse ca să le întrețină mai departe așa cum sunt, această reducere semnificativa este doar o chestiune de timp. Pe de altă parte, Putin este acela care poate hotărî cine va fi exclus, și multi ar dori ca el să piardă o asemenea posibilitate. Pentru asta este necesară delegitimarea lui ca figura politică de prim rang și care a primit mandatul său de la poporul rus”.

Oricum, problema pe care o are de gestionat Vladimir Putin, este foarte complicată. Doar el însuși a girat ani de-a rândul un sistem de guvernare bazat nu pe răspundere față de cetățeni, ci pe relații clientelare și corupte între reprezentanții autorităților și diferite grupuri de interese. Acest sistem permite un anumit nivel de bunăstare, dar, după cum au arătat un întreg șir de catastrofe din ultimii ani, încheiat cu inundațiile din Krasnodar, nu protejează suficient dreptul la viață și siguranța cetățenilor săi. Iar statul care nu are printre obiectivele sale securitatea cetățenilor nu poate fi definit altfel decât un “failed state”. Acest termen nu este aplicabil pentru Federația Rusă în întreg, dar în orașul Krîmsk în noaptea spre 7 iulie 2012 statul lipsea cu adevărat – precum a fost odată la Cernobîl în 1986. Cu o mențiune deloc de ignorat: aceea anume că explozia de la Cernobîl, după opinia larg răspândită în Rusia, marchează începutul prăbușirii URSS. Acum Vladimir Putin este somat de istorie să dovedească ca el este capabil să facă ceea ce n-a putut să realizeze pe timpul său Mihail Gorbaciov. Desigur, actualul șef al statului rus nu se află la prima criză de proporții din cariera sa. Dimpotrivă, el se află după un lung șir de evenimente care au erodat constant nivelul său de popularitate nu atât pentru modul eficient ori ba în care au fost gestionate, cât mai ales pentru că nimeni din rândul nivelelor înalte ale puterii nu a plătit pentru greșelile constatate.  Poate tocmai de aceea se impune ca în același timp cu locuitorii din Krîmsk care își vor curață casele de mâl, președinte și premierul statului să purceadă la o curățenie în rândul administrației. A celei din Krasnodar și nu numai. Opiniile privind șansele de reușită sunt deja o altă discuție.