ARHIVA Power&Politics World

Tăcerea Kremlinului și efectul nul al Raportului Nemțov

May 15, 2015

În jurnalism, ca și în științele politice, există un principiu esențial: dacă vrei să fii specialist într-un subiect, n-ai decât să intri în contact direct cu el. Să-i înțelegi mecanismele de funcționare și resorturile interne. Altfel, nu faci decât să devii dintr-un expert (cu bun renume) un simplu cititor de ziare străine și emițător de opinii empirice.

“Raportul pentru care a fost ucis Boris Nemțov face ravagii pe rețelele sociale din Rusia, iar Kremlinul, prins descoperit, a ales să nu comenteze. Practic propaganda rusă nu are reacție pregătită pentru apariția raportului și evită penibilul unor declarații neconvingătoare, preferând să nu comenteze. Între timp, raportul este viral în lumea occidentală.” – scrie într-un recent articol dl. Iulian Chifu, ale cărui afirmații despre spații și evenimente mai apropiate de frontierele României sunt cu mult mai valoroase. Și la care ar fi cu mult mai înțelept să se limiteze. Mă voi referi doar la acest fragment, deși fiecare din opiniile domniei sale pot fi demontate cu argumente extrem de concrete.

După convingerea fermă a domniei sale, situația de total dezinteres a mass-mediei ruse față de raportul scris (finalizat) de colegii răposatului Nemțov se explică doar prin faptul că propagandiștii Kremlinului sunt surprinși si nu au avut timp să elaboreze o reacție adecvată de răspuns în acord cu scopurile lor. Este o explicație logică – ce-i drept, dar care pleacă de la o premisă greșită și fără o bază reală, dat fiind faptul că apariția raportului în cauză a fost anunțată public de opoziția din Rusia încă de acum câteva luni în urmă, și Kremlinul ar fi avut destul timp să elaboreze – dacă chiar și-ar fi dorit asta – un set de fel de fel de reacții, mergând chiar până la prevenirea publicării acestui material (nu neapărat prin forță, ci, de pildă, prin intrigi – un domeniu în care strategii Kremlinului se pricep de minune). Dar n-a făcut-o. Oare de ce ?

Explicația acestei apatii/ignorări este simplă – opoziția pro-americană nu mai reprezintă în Rusia acea opoziție politică în propriul sens al cuvântului, ideile lor nu se mai discută serios în societate, iar influența lor asupra opiniei publice este aproape zero sau negativă. Cu alte cuvinte nu mai reprezintă vreo ”amenințare credibilă” pentru Kremlin. Cel puțin nu în acest moment și nici pe termen mediu. Această schimbare (care mă îndoiesc că ar fi putut să-i scape unui expert ca dl. Chifu!?), s-a produs atunci când opoziția pro-americană moscovită a susținut Kievul în coflictul ucrainean; mai exact, a susținut fără nici o reținere schimbarea de regim ce se prefigura începând cu protestele de pe Maidan, pe urmă a cerut retrocedarea Crimeii înapoi Ucrainei, și a continuat să se solidarizeze cu Kievul chiar și atunci când în Donbass s-au declanșat ostilitățile și sângele civililor a început să curgă râuri sub loviturile artileriei ucrainene. Ca să fiu mai pe înțelesul tuturor, închipuiți-vă un partid de opoziție din România (sau toate la un loc ! ) care ar fi pretins că Basarabia trebuie să reintre sub mâna Moscovei chiar dacă istoric aceasta apartine de drept României și locul său ar fi evident în granițele patriei-mamă. Sau cum ar fi fost privit vreun politician care în timpul conflictului transnistrean s-ar fi solidarizat cu forțele separatiste cerând reinstalarea puterii sovietice în Republica Moldova ? Nu cumva trădător al ideilor naționale ? Dacă vi se pare nelalocul ei o astfel de abordare, atunci veți avea o imagine completă despre situația în care se află și în care este privită opoziția liberală pro-americană din Rusia. Și, desigur, atunci va fi logic de înțeles dar bazat pe argumente și premise reale, de ce rapoartele acestei opoziții – fie ea și invocând asasinarea unui lider politic important – nu reușesc să facă “ravagii” acum decât doar în cercul foarte restrâns al unor grupuri de utilizatori de rețele sociale, uniți prin activități și idei politice similare. Restul se regăsesc în procentul uriaș de popularitate al liderului de la Kremlin. Iată ce scrie politologul rus Valery Solovei despre capcana cognitivă și efectul nul al raportului lui Nemțov: “De fapt, rusii sunt perfect conștienti despre participarea militarilor noștri în războiul din Donbass. Însă ei cred că este mai bine să se pretindă că asemenea fapte nu au loc sau că ei însisi nu cunosc nimic despre aceasta și nu vor să cunoască. Și nici un raport nu va ajuta să se schimbe ceva aici.”

Tatiana Jukova