ARHIVA Power&Politics World

Țară singură cu oameni singuri

February 15, 2017

România nu este o voce în politica externă pentru că este singură. Am trecut prea repede la prea multe axe (București- Washington-Londra sau București-Berlin- Paris).

România este în pericol (o spune un grup de academicieni, repede persiflați de tot soiul de păreriști) pentru că peste ea se crează punți (între Rusia și Ungaria sau între Rusia și Germania).

Țara noastră este singura exploatată de companiile multinaționale (așa spun unii analiști de casă…ori de clasă).
România este slab dezvoltată pentru că se fură, pentru că nu avem priorități și pentru că nu ne ajută nimeni (așa cum unii îi ajută pe polonezi sau greci).
În România avem voci care nu sunt auzite, voci singulare (ca aceea a președintelui…și el vândut, după unii, la nemți).
În România câțiva oameni vorbesc, dar faptul că nu o fac în stradă înseamnă că sunt singuri (și poate nesiguri) și nu trebuie ascultați.
În aceste vremuri, când doar vocile maselor, prin liderii lor, trebuie ascultate apar dizidenții.
Dizidenții nu sunt plăcuți în țara în care suntem singuri. Ana Blandiana, Doina Cornea și alții au fost buni pentru blazonul personal ireproșabil, apoi i-am uitat.

Dizidenții de acum, din timpurile domnului Dragnea nu sunt buni (vrem o voce unică a liderului înconjurat de aplaudaci) și deci nu trebuie susținuți pentru că fac rău (nu doar partidului ci și țării).
Mai mult nu s-a prea auzit de dizidenți în Moldova, pentru că Moldova nu contează prea mult (poate doar la alegeri).
Avem totuși o voce, nu un dizident, pe Mihai Chirica. Dar acest om nu-i bun și deci nu trebuie susținut, ba chiar trebuie distrus (politic în special).
Chirica s-a dorit o voce corectă și bine intenționată care spune în felul său că … împăratul este gol.
Mihai Chirica are suporteri (puțini declarați, chiar dacă poate ei există în număr mai mare), dar ciudat lucru este faptul că deși spune lucruri adevărate, puțini din Iași i s-au declarat alături. Astfel că în percepția publică, Chirica e și el un om singur.

Iașul are oameni de foarte bună calitate (în special mediul universitar și de afaceri), care suferă pentru că Moldova rămâne subdezvoltată, dar nu simt nevoia de a fi împreună, ramân doar voci singulare ale unor conferințe (ori poate alte forme nevăzute).
Mihai Chirica nu este perfect, dar modul în care vocea lui este atacată de oameni cu nimic mai presus sau mai curați decât domnia sa, arată că adevărul nu trebuie spus pentru că deranjează (iar omul singur poate fi discreditat foarte ușor, cum deja bine știm !).

Nu avem nevoie de voci care să vorbească de moralitate, de echitate, de corectitudine sau de prioritățile noastre naționale și locale.
Nu vrem să fim alături de ei pentru că este riscant pentru noi și beneficiile noastre.
Este bine să tăcem, să suferim, să ne lamentăm și să așteptăm stingerea vocii care a trezit în noi sentimentul că ar trebui să vorbim (ni se crează un sentiment de angoasă).

Este mai bine să fim singuri pentru că …”divide et impera” ! un principiu ce va putea fi aplicat ușor de toți cei care ne sfidează și sfidează dreptatea.
Țara noastră nu trebuie să fie singură, nu trebuie să rămână în coada Europei, nu trebuie expusă riscurilor de securitate.
Țara noastră trebuie să vorbescă pe o singură voce și să acționeze unitar, dar pentru asta trebuie să fim alături de cei care au curajul să arate drumul nostru și nu doar drumul lor.
Nicolae Titulescu spunea: dati-mi o politică internă și vă voi da o politică externă.
România nu va fi jucător extern până nu își pune ordine în ograda.
Nu vom avea ordine în ogradă dacă nu ne ascultăm unii pe alții și dacă vrem să auzim adevărul, chiar dacă uneori nu ne place, sau mai rău, uneori chiar doare.

Vasile Roman

Photo courtesy of nisarkaredia.