Reforma clasei politice – Ce punem în loc ?
October 22, 2014
Constantin Gheorghe
Mi se pare stupid și periculos să dăm vina doar pe clasa politică pentru eșecurile, nu puține, din ultimii 25 de ani. Mi se pare și mai stupid, și infinit mai periculos, să credem că doar ”reforma” clasei politice este suficientă pentru a schimba lucrurile în bine. Cu atât mai mult cu cât această reformă este una din exterior, făcută de un organism, DNA, care este profund anti-democratic, și crede că respectarea Constituției și legilor țării a devenit facultativă. O reformă care se reduce, în esență, la trimiterea în pușcărie a unor lideri politici, și, mai nou, încercările de a distruge partide întregi, este un non-sens. Nu rezolvă nicio problemă de fond a societății, nici măcar problema corupției, și generează probleme suplimentare, pe care o Justiție profund opacă la problemele de natură economică și socială nu are nici instrumentele, nici capacitatea, de a le gestiona.
Transformarea DNA în principalul actor de pe scena politică, în această campanie electorală, este cadoul pervers și otrăvit făcut de băsism societății, în semn de rămas bun. Băsismul este un sistem care trebuie studiat cu mare atenție, pentru că el a cuprins toate sferele vieții sociale, și are deja caracteristicile unui totalitarism.
Nu doar în România s-a ajuns la un soi de dualism, care, în paranteză fie spus, continuă cu succes sistemul din comunism: există o structură instituțională formală, și una informală, care în comunism se numea Pile, Cunoștințe, Relații, pe scurt PCR. Lucrurile au funcționat bine câtă vreme sistemul formal a prevalat în fața sistemului informal. Când sistemul informal a devenit adevăratul gestionar al societății și economiei, s-a produs divorțul între societate și politic. Acum suntem în exact aceeași situație.
Esența băsismului asta este. El a scos societatea de sub gestiunea sistemului formal, care înseamnă instituții, Constituție, legi, reguli, și a pus-o sub controlul sistemului paralel de structuri de gestiune, format din părți ale Justiției, ale serviciilor secrete, grupuri de interese economice, române și străine, fragmente ale societății civile, constituite în forme cvasi-politice, care au promovat și promovează o agendă privată, departe de agenda publică și de interesul național.
Din această perspectivă DNA și campaniile ei împotriva ”corupției politice” nu au cum servi interesul public. Nimeni nu poate explica, de o manieră rațională și credibilă, de ce, în ultimii zece ani, corupția a crescut, în loc să scadă, de ce, în ciuda condamnării unor importanți lideri politici, condamnări programatic ”exemplare”, menite să le bage frica în oase politicienilor, nu se întâmplă nimic pozitiv în domeniu.
Se uită prea repede faptul că o încercare asemănătoare de a reforma clasa politică prin intermediul Justiției, operațiunea ”Mâini curate”, din Italia, a făcut infinit mai mult rău decât bine, și a pervertit și mai mult sistemul politic italian. Dacă despre magistrații italieni care au condus această operațiune s-a spus, nu fără temei, că ar fi reprezentat un soi de nucleu de radicali de stânga, DNA poate fi acuzată, fără a greși prea mult, că acționează din perspectiva extremei dreapta, la limită a neo-fascismului. Fie numai și prin disprețul ei față de drepturile și libertățile cetățenești. Dar DNA a mers și mai departe, în comparație cu Justiția italiană: a devenit și un arbitru al vieții economice, fără să aibă nici cea mai mică expertiză în domeniu. Practic DNA se substituie mecanismelor instituționale de arbitraj, pune la îndoială oportunitatea unor politici publice, vrea să controleze și să cenzureze deciziile unor organisme alese, cum sunt Parlamentul, consiliile locale și județene, primari și consilieri.
Din păcate, acest sistem informal, care guvernează acum România, este unul îndreptat împotriva românilor. Pentru că a fost acaparat de interese străine, și este folosit împotriva interesului național. Nu veți găsi pe lista DNA niciun ”corupt” care să reprezinte entități economice străine, multinaționale care corup la greu politicieni și responsabili guvernamentali români. Câtă vreme un ambasador american spune, cu subiect și predicat, că țara sa are dreptul să numească șefii parchetelor, pentru că a investit în ei, și de vreme ce MCV este un instrument de control politico-economic în mâna unora de la Bruxelles, ce șanse mai avem să schimbăm lucrurile în favoarea noastră? Niciuna.
Și atunci, ce sens și ce conținut mai are mult trâmbițata ”reformă” a clasei politice? Să fim serioși! De zece ani se fac și se desfac partide, România este bântuită de Feți Frumoși, de Ilene Cosânzene și de Albe ca Zăpada ale politicii, care, ori de unde le-ai și i-ai privi, se dovedesc niște forme fără fond, niște gloabe răpciugoase. Toate aceste partide și partidulețe sunt adesea mașini de spălat bani, obiecte de unică folosință. Am avut cele mai bizare miciurinisme politice, gen ADA, USL, ACL, a apărut PMP, madam Macovei vrea și ea partid, am avut partide ale tinerilor, ale clasei de mijloc, ale întreprinzătorilor. Sună crud, dar toate au fost niște onanisme politice, expresia incapacității politicului de a răspunde nevoilor și așteptărilor cetățenilor.
Nu știu dacă asta face parte din teoria politică, și nici nu-mi pasă. Dar sigur oamenii ăștia nu au înțeles că degeaba generează tot felul de structuri goale de conținut, câtă vreme nu înțeleg dinamica socială și faptul că oamenii nu pot, nu au de ce se identifica, totuși, cu ei. Căror nevoi politice răspunde PMP, în afară de a pune balsam pe mândria rănită a Nuțicăi, și a fi un soi de refugiu pentru băsescu, la plecarea de la Cotroceni? Partidul lui Macovei va fi un soi de sectă ”Martorii DNA”? Ce reprezintă, de fapt, creștin liberalismul, altoirea unui neamț pe un buldog portocaliu? De ce mai este de stânga PSD?
Reforma clasei politice este simplă, și nu trebuie s-o facă DNA, SRI și altele ca ele. Este suficient ca partidele să fie partide, nu niște alcătuiri timorate, care luptă pentru supraviețuire, în ciocnirea lor cu grupurile de interese promovate de DNA, ca parte a băsismului. Adică să se întoarcă la ideologii și la cetățeni. Complicat? Nu, deloc. Trebuie doar să înțelegi despre ce este vorba.
Din păcate, campania asta electorală ne arată că suntem departe de asta. De unde și lipsa cetățenilor din spațiul public. De ce să alegi pe cineva, când acel cineva este fie exponentul sistemului informal de guvernare, fie nu are nimic în comun cu realitatea. Românii nu mai sunt reprezentați și apărați de liderii lor. Iar cetățenii își urăsc profund liderii, care i-au mințit și ignorat, i-au umilit și le-au produs multe suferințe.
Așadar, ce punem în locul actualei clase politice? Greu de spus. Un lucru este clar: câtă vreme România vrea să fie o democrație, nu se poate lipsi de politicieni și de instituții politice. O țară democratică nu poate fi condusă de procurori și de spioni, de judecători sau de militari. De aici încolo totul este de reconstruit. Împreună, cetățeni și partide. Nu există soluții individuale, în astfel de cazuri. Iar pentru ca să vedem revenirea cetățenilor în spațiul public, trebuie să le dăm o miză. Iar acea miză este recucerirea suveranității furate de sistemul ticăloșit al băsismului. Deoarece fără recucerirea suveranității cetățeanului nu vor exista nici bună-guvernare, nici prosperitate, nici nici libertate.
Leave a Reply